pupa
Vezi și : Pupa, púpa, pupă |
Etimologie
Din latină *puppare.
Pronunție
- AFI: /puˈpa/
Verb
Conjugarea verbului (se) pupa | |
Infinitiv | a (se) pupa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pup |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pupe |
Participiu | pupat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl. recipr.) (fam.) a (se) săruta.
- (v.tranz.) (mai ales în construcții negative) a ajunge să obțină ceva râvnit; a dobândi.
- Nu mai pupi tu plimbare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva)
- (refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva
Traduceri
a săruta
|
|
Etimologie
Din pupa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pupa.
Etimologie
Din pupă.
Pronunție
- AFI: /ˈpu.pa/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru pupă.
Referințe
(English)
Etimologie
Din latină pupa.
Pronunție
- AFI: /ˈpyupə/
Substantiv
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din latină pupa.
Pronunție
- AFI: /ˈpupa/
Substantiv
pupa f., pupe pl.