răpăi

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /rə.pə'i/

Verb

Conjugarea verbului răpăi
Infinitiv	a răpăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răpăi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răpăie
Participiu	răpăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) a se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice.
2. (v.intranz.) (despre oameni) a lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte.
3. (v.intranz.) (despre gloanțe sau despre arme automate) a țăcăni, a pârâi sacadat.
4. (v.intranz.) (la pers. 3) a trosni.

Cuvinte derivate

• răpăială
• răpăit
• răpăitor
• răpăitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apari
• arapi
• aripa
• parai
• paria
• piară

Referințe

• DEX '98 via DEX online