răspica

română

Etimologie

Din răs- + a (des)pica.

Pronunție

• AFI: /rəs.pi'ka/

Verb

Conjugarea verbului răspica
Infinitiv	a răspica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	răspic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să răspice
Participiu	răspicat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (înv.) (rar) a străbate, a despica.
2. (v.tranz.) (fig.) a analiza.
3. (v.tranz.) a rosti, a pronunța clar, lămurit, limpede.
4. (v.tranz.) a explica cu claritate.

Cuvinte derivate

• răspicare
• răspicat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capsări
• priască

Referințe

• DEX '98 via DEX online