despica
română
Etimologie
Din latină dēspicāre, „a despica pântecele, a goli animalul sacrificat”.
Pronunție
- AFI: /des.pi'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) despica | |
| Infinitiv | a (se) despica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) despic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) despice |
| Participiu | despicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți.
- A despica lemne pentru foc.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) frânge, a (se) sfâșia.
- (v.tranz. și refl.) a (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune).
- (v.refl.) (despre muguri) a plesni, a se deschide.
- (v.tranz.) (rar) a despărți, a separa.
- (v.tranz.) a străbate de-a curmezișul (aerul, o mulțime compactă etc.).
- (v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit.
Sinonime
- 1: crăpa, sparge, spinteca, tăia, (reg.) sfărâma
- 2: (se) frânge, (se) sfâșia
- 3: spinteca
- 4: se crăpa, se deschide
- 5: separa
- 6: străbate
- 7: analiza, interpreta; explica
Cuvinte derivate
Expresii
- A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată
Traduceri
a desface de-a lungul (prin tăiere, lovire etc.) în două sau în mai multe bucăți