răsucitură

română

Etimologie

Din a răsuci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rə.su.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răsucitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsucitură	răsucituri
Articulat	răsucitura	răsuciturile
Genitiv-Dativ	răsuciturii	răsuciturilor
Vocativ	răsucitură	răsuciturilor

1. fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire.
2. fel, mod de a răsuci un fir.
3. cotitură a unui drum; întorsătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online