răsunet

română

Etimologie

Din a răsuna + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /rəs.u'net/

Substantiv

Declinarea substantivului răsunet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsunet	răsunete
Articulat	răsunetul	răsunetele
Genitiv-Dativ	răsunetului	răsunetelor
Vocativ	răsunetule	răsunetelor

1. sunet puternic (prelungit prin ecou); (p.gener.) sunet; zgomot.
2. ecou.
3. ton, timbru, rezonanță.
4. (fig.) impresia puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• strunea

Referințe

• DEX '98 via DEX online