rețetar

română

Etimologie

Din rețetă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /re.ʦe'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului rețetar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rețetar	rețetare
Articulat	rețetarul	rețetarele
Genitiv-Dativ	rețetarului	rețetarelor
Vocativ	rețetarule	rețetarelor

1. bloc cu formulare pe care se scriu rețete.
2. listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc.
3. normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului rețetar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rețetar	rețetari
Articulat	rețetarul	rețetarii
Genitiv-Dativ	rețetarului	rețetarilor
Vocativ	rețetarule	rețetarilor

1. persoană care execută rețetele într-o farmacie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online