Blocuri (3) în Berlin

română

Etimologie

Din franceză bloc și germană Blockhaus (3).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bloc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bloc blocuri
Articulat blocul blocurile
Genitiv-Dativ blocului blocurilor
Vocativ blocule blocurilor
  1. bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.
  2. ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen.
    Un imens bloc de stâncă.
  3. clădire mare cu multe etaje.
    Un bloc cu 10 etaje.
  4. alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Paronime


Traduceri

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din franceză bloc.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bloc m.

  1. bloc





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză bloc.

Pronunție


Substantiv

bloc, pl. blocs

  1. (între state, partide etc.) bloc

Sinonime

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din neerlandeză blok.

Pronunție

  • AFI: /blɔk/ pl. /blɔk/


Substantiv

bloc m., blocs pl.

  1. bloc
  2. bloc de desen

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii