bloc
română
Etimologie
Din franceză bloc și germană Blockhaus (3).
Pronunție
- AFI: /blok/
Substantiv
| Declinarea substantivului bloc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bloc | blocuri |
| Articulat | blocul | blocurile |
| Genitiv-Dativ | blocului | blocurilor |
| Vocativ | blocule | blocurilor |
- bucată mare dintr-o materie solidă și grea, masă solidă dintr-o singură bucată.
- ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen.
- Un imens bloc de stâncă.
- clădire mare cu multe etaje.
- Un bloc cu 10 etaje.
- alianță, înțelegere (între state, partide, grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini și păstrate între două cartoane protectoare.
- Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele.
- (med.) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate mușchiul cardiac.
- Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operație și dependințele acestora.
Locuțiuni
Paronime
Traduceri
bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea
clădire mare, cu mai multe etaje
|
alianță, înțelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune
Referințe
catalană
(català)
Etimologie
Din franceză bloc.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
bloc m.
engleză
(English)
Etimologie
Din franceză bloc.
Pronunție
- AFI: /blɒk/
Substantiv
bloc, pl. blocs
- (între state, partide etc.) bloc
Sinonime
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din neerlandeză blok.
Pronunție
- AFI: /blɔk/ pl. /blɔk/
Substantiv
bloc m., blocs pl.