rețetă

română

Etimologie

Din neogreacă ρεσετα (reséta). Confer italiană ricetta, franceză recette.

Pronunție

• AFI: /re'ʦe.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului rețetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rețetă	rețete
Articulat	rețeta	rețetele
Genitiv-Dativ	rețetei	rețetelor
Vocativ	rețetă	rețetelor

1. formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; (p.ext.) hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală.
2. ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc.
3. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc.
4. mijloc, procedeu.
5. sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol.

Cuvinte derivate

• rețetar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eterat

Referințe

• DEX '98 via DEX online