receptiv
română
Etimologie
Din franceză réceptif.
Pronunție
- AFI: /re.ʧep'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului receptiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | receptiv | receptivi |
| Feminin | receptivă | receptive |
| Neutru | receptiv | receptive |
- susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele).
- care învață, care asimilează ușor.
- (med.) predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online