referință

română

Etimologie

Din germană Referenz, franceză référence.

Pronunție

• AFI: /re.feˈrin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului referință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	referință	referințe
Articulat	referința	referințele
Genitiv-Dativ	referinței	referințelor
Vocativ	referință	referințelor

1. informație pe care o dă cineva cu privire la situația unei persoane.
2. (p.gener.) informație, lămurire, explicație.
3. faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta.

Cuvinte compuse

• sistem de referință

Locuțiuni

• (loc.adj.) De referință = la care te poți referi; important.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fraternei
• interfera

Referințe

• DEX '98 via DEX online