română

Etimologie

Din franceză rapporter.

Pronunție

  • AFI: /ra.por'ta/


Verb


Conjugarea verbului
raporta
Infinitiv a raporta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
raportez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să raporteze
Participiu raportat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu...
  2. (v.refl.) a se referi, a face aluzie la ceva.
  3. (v.tranz.) a găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.
  4. (v.tranz.) a reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren.
  5. (v.tranz.) a prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva.
  6. (v.tranz.) a relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî.
  7. (v.tranz.) a produce venituri, a aduce beneficii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe