replia

română

Etimologie

Din franceză replier.

Pronunție

• AFI: /re.pli'a/

Verb

Conjugarea verbului replia
Infinitiv	a replia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	repliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să replieze
Participiu	repliat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (mil.) a se retrage în ordine.
2. (v.tranz.) a strânge (după ce a fost desfășurat) prin suprapunerea unei părți peste alta.

Cuvinte derivate

• repliere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• perlai

Referințe

• DEX '98 via DEX online