restanță

română

Etimologie

Din italiană restanza.

Pronunție

• AFI: /res'tan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului restanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	restanță	restanțe
Articulat	restanța	restanțele
Genitiv-Dativ	restanței	restanțelor
Vocativ	restanță	restanțelor

1. lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere.
2. examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit.
3. plată neachitată la termen.

Cuvinte derivate

• restanțier

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arestant

Referințe

• DEX '98 via DEX online