restanțier

română

Etimologie

Din restanță + sufixul -ier.

Pronunție

• AFI: /res.tan.ʦi'er/

Adjectiv

Declinarea adjectivului restanțier
	Singular	Plural
Masculin	restanțier	restanțieri
Feminin	restanțieră	restanțiere
Neutru	restanțier	restanțiere

1. (adesea substantivat) care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc.
2. (despre studenți) care nu și-a trecut examenul la termenul fixat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online