română

Etimologie

Din restanță + sufixul -ier.

Pronunție

  • AFI: /res.tan.ʦi'er/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
restanțier
Singular Plural
Masculin restanțier restanțieri
Feminin restanțieră restanțiere
Neutru restanțier restanțiere
  1. (adesea substantivat) care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc.
  2. (despre studenți) care nu și-a trecut examenul la termenul fixat.


Traduceri

Referințe