rima
Etimologie
Din franceză rimer.
Pronunție
- AFI: /ri'ma/
Verb
Conjugarea verbului rima | |
Infinitiv | a rima |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
rimez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să rimeze |
Participiu | rimat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale.
- (v.intranz.) (fig.) (despre lucruri, idei, persoane etc.) a se potrivi, a se afla în consens.
- (v.intranz.) (rar) a face versuri cu rimă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online