rima

română

Etimologie

Din franceză rimer.

Pronunție

• AFI: /ri'ma/

Verb

Conjugarea verbului rima
Infinitiv	a rima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rimeze
Participiu	rimat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre lucruri, idei, persoane etc.) a se potrivi, a se afla în consens.
3. (v.intranz.) (rar) a face versuri cu rimă.

Cuvinte derivate

• rimat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mări
• mira

Referințe

• DEX '98 via DEX online