sûr

Vezi și : sur, Sur, SUR, Sur., sur-, súr, şûr

franceză

Din franceză medie sceur, care provine din franceză veche seür < latină sēcūrus („nepăsător, indiferent; neînfricat, curajos; sigur”).

Înrudit cu catalană segur, italiană sicuro, occitană segur, portugheză seguro, română sigur și spaniolă seguro.

Declinarea adjectivului sûr
	Singular	Plural
Masculin	sûr	sûrs, surs
Feminin	sûre, sure	sûres, sures

sigur, cert
Cela est d'un effet sûr.
garantat, sigur
C'est un gain sûr.
demn de încredere
Avoir le jugement sûr.
adevărat
C'est un ami sûr.
sigur, protejat
Ce navire est sûr.
(urmat de de) sigur de
Elle est sûre de son examen. — Nous sommes surs de le voir.
(urmat de que + verb) sigur că
Pierre est sûr que son frère aura son permis.