șanț
română
Etimologie
Din poloneză szaniec, germană Schanze.
Pronunție
- AFI: /ʃanʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului șanț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șanț | șanțuri |
| Articulat | șanțul | șanțurile |
| Genitiv-Dativ | șanțului | șanțurilor |
| Vocativ | șanțule | șanțurilor |
- săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; (p.gener.) orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc.
- tranșee.
- (în evul mediu) fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate.
- crestătură sau scobitură în formă de șanț, la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc.
Cuvinte derivate
Expresii
- (rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online