șanț

română

Etimologie

Din poloneză szaniec, germană Schanze.

Pronunție

• AFI: /ʃanʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șanț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șanț	șanțuri
Articulat	șanțul	șanțurile
Genitiv-Dativ	șanțului	șanțurilor
Vocativ	șanțule	șanțurilor

1. săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; (p.gener.) orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc.
2. tranșee.
3. (în evul mediu) fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate.
4. crestătură sau scobitură în formă de șanț, la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc.

Cuvinte derivate

• șănțișor
• șănțui
• șănțuleț
• șănțurel

Expresii

• (rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online