scânteietor

română

Etimologie

Din a scânteia + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /skɨn.te.je'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului scânteietor
	Singular	Plural
Masculin	scânteietor	scânteietori
Feminin	scânteietoare	scânteietoare
Neutru	scânteietor	scânteietoare

1. (adesea fig.) care scânteiază; strălucitor, sclipitor.
2. care pare că împrăștie scântei; viu, lucitor.
3. (fig.) extrem de inteligent.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cointeresat
• reescontați

Referințe

• DEX '98 via DEX online