Sclipeț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu sclipi.

Pronunție

  • AFI: /skli'peʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sclipeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sclipeț sclipeți
Articulat sclipețul sclipeții
Genitiv-Dativ sclipețului sclipeților
Vocativ sclipețule sclipeților
  1. (bot.) (Potentilla erecta) plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina noduroasă, cu frunze compuse din trei foliole și cu flori galbene, întrebuințată în medicină.
  2. (bot.; reg.) dumbeț.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe