scociorî

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului scociorî
Infinitiv	a scociorî
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scociorăsc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scociorască
Participiu	scociorât
Conjugare	IV

(v.intranz.) (pop. și fam.) a săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi.
(v.intranz.) a scormoni, a răscoli.
(v.intranz.) (fig.) a căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi.
Se scociorăște în buzunare.

Ce tot scociorăști acolo?
(v.tranz.) a privi cu atenție; a scruta, a cerceta.
(v.tranz.) (fig.) a ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute).