Etimologie

Din franceză scruter < latină scrutari. Confer italiană scrutare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
scruta
Infinitiv a scruta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scrutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scruteze
Participiu scrutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a privi cercetător, atent; a căutapătrundă cu privirea; a examina în amănunt.
    Îl scrutează cu privirea.
  2. (fig.) a pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent.
    A scruta cu mintea.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe