scruta
Etimologie
Din franceză scruter < latină scrutari. Confer italiană scrutare.
Pronunție
- AFI: /skru'ta/
Verb
Conjugarea verbului scruta | |
Infinitiv | a scruta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scrutez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scruteze |
Participiu | scrutat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a privi cercetător, atent; a căuta să pătrundă cu privirea; a examina în amănunt.
- Îl scrutează cu privirea.
- (fig.) a pătrunde cu mintea, a analiza, a cerceta atent.
- A scruta cu mintea.
Sinonime
Cuvinte derivate