scumpete

română

Etimologie

Din scump + sufixul -ete.

Pronunție

• AFI: /skum'pe.te/

Substantiv

Declinarea substantivului scumpete
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scumpete	scumpeturi
Articulat	scumpetea	scumpeturile
Genitiv-Dativ	scumpetei	scumpeturilor
Vocativ	scumpete	scumpeturilor

1. creștere mare a prețurilor; situație care caracterizează această creștere; perioadă de timp în care prețurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate, scumpenie.
2. (mai ales la pl.) lucru prețios, valoros.
3. epitet dat unei persoane iubite, dragi.
4. (înv. și pop.) zgârcenie, avariție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online