semănătoare
română
Etimologie
Din semănător.
Pronunție
- AFI: /se.mə.nə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului semănătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | semănătoare | semănătoare |
| Articulat | semănătoarea | semănătoarele |
| Genitiv-Dativ | semănătoarei | semănătoarelor |
| Vocativ | semănătoareo | semănătoarelor |
- muncitoare agricolă care seamănă.
- (fig.) propovăduitoare.
- mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online