sobor
română
Etimologie
Din slavă (veche) sŭborŭ.
Pronunție
- AFI: /so'bor/
Substantiv
| Declinarea substantivului sobor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sobor | soboare |
| Articulat | soborul | soboarele |
| Genitiv-Dativ | soborului | soboarelor |
| Vocativ | soborule | soboarelor |
- (înv.) adunare, întrunire, consfătuire; sfat.
- (bis.) sinod.
- slujbă religioasă ortodoxă oficiată de un număr mare de clerici.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online