broșă
română
Etimologie
Din franceză broche.
Pronunție
- AFI: /'bro.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului broșă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | broșă | broșe |
| Articulat | broșa | broșele |
| Genitiv-Dativ | broșei | broșelor |
| Vocativ | broșă | broșelor |
- bijuterie feminină prevăzută cu un ac, care se poartă prinsă de rochie, de haină etc.
- unealtă de așchiere cu tăișuri multiple, folosită la prelucrarea suprafeței (interioare sau exterioare) a unor piese metalice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online