statua
 Vezi și : statuă, stàtua
|
Etimologie
Din franceză statuer.
Pronunție
- AFI: /sta.tuˈa/
Verb
| Conjugarea verbului statua | |
| Infinitiv | a statua |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
statuez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să statueze |
| Participiu | statuat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (livr.) a hotărî, a decide în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.).
- A statuat îndatoririle lor.
Sinonime
- (rar) statuta
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a hotărî, a decide (printr-un statut)
Etimologie
Din statuă.
Pronunție
- AFI: /ˈsta.tu.a/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru statuă.
Referințe
(corsu)
Etimologie
Pronunție
Substantiv
statua f.
Referințe
(English)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈstætuə/
Substantiv
statua, pl. statuas
Sinonime
Referințe
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈstatua/
Substantiv
statua f., statue pl.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(Latina)
Etimologie
Din verbul statuō.
Pronunție
- AFI: /ˈsta.tu.a/
Substantiv
| Declinarea substantivului statua | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | statua | statuae |
| Genitiv | statuae | statuārum |
| Dativ | statuae | statuīs |
| Acuzativ | statuam | statuās |
| Ablativ | statuā | statuīs |
| Vocativ | statua | statuae |