statut
Etimologie
Din franceză statut < latină statutum.
Pronunție
- AFI: /sta'tut/
Substantiv
| Declinarea substantivului statut | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | statut | statute |
| Articulat | statutul | statutele |
| Genitiv-Dativ | statutului | statutelor |
| Vocativ | statutule | statutelor |
- act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; (p.gener.) lege, regulament.
- (în sociologie) (și în sintagma statut social) locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status.
- (spec.) (înv.) constituție.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online