străbătător
română
Etimologie
Din a străbate + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /strə.bə.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului străbătător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | străbătător | străbătători |
| Feminin | străbătătoare | străbătătoare |
| Neutru | străbătător | străbătătoare |
- care străbate sau care pătrunde prin ceva.
- (fig.) care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător.
- care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online