strănepoată

română

Etimologie

Din strănepot.

Pronunție

• AFI: /strə.ne'po̯a.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului strănepoată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strănepoată	strănepoate
Articulat	strănepoata	strănepoatele
Genitiv-Dativ	strănepoatei	strănepoatelor
Vocativ	strănepoato	strănepoatelor

1. copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online