strecurătoare
română
Etimologie
Din a strecura + sufixul -ătoare.
Pronunție
- AFI: /stre.ku.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului strecurătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strecurătoare | strecurători |
| Articulat | strecurătoarea | strecurătorile |
| Genitiv-Dativ | strecurătorii | strecurătorilor |
| Vocativ | strecurătoare | strecurătorilor |
- obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
- bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online