Etimologie

Din strungă + sufixul -ăreață.

Pronunție

  • AFI: /strun.gəˈre̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
strungăreață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strungăreață strungărețe
Articulat strungăreața strungărețele
Genitiv-Dativ strungăreței strungărețelor
Vocativ strungăreață strungărețelor
  1. spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă.
  2. găleată în care se mulg oile (la stână).


Traduceri

Referințe