strungă

română

Etimologie

Din albaneză shtrungë.

Pronunție

• AFI: /'strun.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului strungă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strungă	strungi
Articulat	strunga	strungile
Genitiv-Dativ	strungii	strungilor
Vocativ	strungă	strungilor

1. loc îngrădit la stână, unde se mulg oile; (p.restr.) deschizătură, portiță îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls.
2. (p.gener.) loc îngust de trecere.
3. (pop.) trecătoare îngustă (între munți); defileu, strâmtoare.
4. (pop.) strungăreață.

Cuvinte derivate

• strungar
• strunguliță
• strunguță
• strungăreață

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online