găleată

română

Etimologie

Din latină galleta.

Pronunție

• AFI: /gəˈle̯a.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului găleată
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	găleată	găleți
Articulat	găleata	gălețile
Genitiv-Dativ	găleții	găleților
Vocativ	găleată	găleților

1. vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare în partea superioară, cu toartă, folosit pentru transportul (și păstrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; conținutul acestui vas; căldare.
2. veche măsură de capacitate pentru lapte, cereale etc., a cărei valoare a variat în timp, pe regiuni și pe substanțe; conținutul acestei măsuri.
3. dijmă în grâne care se percepea în evul mediu, în țările române.

Expresii

• A ploua (sau a turna) cu găleata = a ploua foarte tare, torențial

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alegata
• egalata

Referințe

• DEX '98 via DEX online