română

Etimologie

Din sub- + alternare.

Pronunție

  • AFI: /sub.al.ter'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
subalternare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subalternare subalternări
Articulat subalternarea subalternările
Genitiv-Dativ subalternării subalternărilor
Vocativ subalternare subalternărilor
  1. (log.) raport între judecățile universale și judecățile particulare de aceeași calitate, caracterizat prin faptul că din adevărul judecății universale decurge cu necesitate adevărul judecății particulare, iar din falsitatea judecății particulare rezultă cu necesitate falsitatea judecății universale.


Traduceri

Referințe