supranume
română
Etimologie
Din supra- + nume (după franceză surnom).
Pronunție
- AFI: /su.pra'nu.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului supranume | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | supranume | supranume |
| Articulat | supranumele | supranumele |
| Genitiv-Dativ | supranumelui | supranumelor |
| Vocativ | supranume | supranumelor |
- nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume.
- poreclă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online