circumstanță
Etimologie
Din latină circumstantia, franceză circonstance.
Pronunție
- AFI: /ʧir.kum'stan.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului circumstanță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | circumstanță | circumstanțe |
Articulat | circumstanța | circumstanțele |
Genitiv-Dativ | circumstanței | circumstanțelor |
Vocativ | circumstanță | circumstanțelor |
- împrejurare (particulară) care însoțește o întâmplare, un fapt, o acțiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiții date.
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) de(sau pentru) circumstanță = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv și general.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online