surlă

română

Etimologie

Din sârbocroată surla, bulgară зурла (zurla).

Pronunție

• AFI: /'sur.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului surlă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surlă	surle
Articulat	surla	surlele
Genitiv-Dativ	surlei	surlelor
Vocativ	surlă	surlelor

1. instrument muzical popular de suflat, în formă de fluier, cu mai multe orificii și cu ancie dublă, întrebuințat în trecut mai ales în armată.
2. (reg.) râtul porcului; (p.ext.) porc.
3. colibă (în câmp), de obicei improvizată, de formă conică, construită din pari de lemn și acoperită cu stuf, paie, fân sau coceni.

Cuvinte derivate

• surlar
• surlaș
• surlișoară
• surliță

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu surle = cu zgomot mare, cu scandal.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arsul

Referințe

• DEX '98 via DEX online