corectitudine
Etimologie
Din corect + sufixul -itudine (după promptitudine etc.).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului corectitudine | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | corectitudine | invariabil |
Articulat | corectitudinea | invariabil |
Genitiv-Dativ | corectitudinii | invariabil |
Vocativ | corectitudine | invariabil |
- calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.
- ținută sau purtare corectă; cinste.
- (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online