corectitudine
română
Etimologie
Din corect + sufixul -itudine (după promptitudine etc.).
Pronunție
- AFI: /ko.rek.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului corectitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corectitudine | invariabil |
| Articulat | corectitudinea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | corectitudinii | invariabil |
| Vocativ | corectitudine | invariabil |
- calitatea de a fi corect; lipsă de greșeli.
- ținută sau purtare corectă; cinste.
- (log.) însușire a gândirii care respectă legile logice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online