tâlcuitoare
română
Etimologie
Din tâlcuitor.
Pronunție
- AFI: /tɨl.ku.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tâlcuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tâlcuitoare | tâlcuitoare |
| Articulat | tâlcuitoarea | tâlcuitoarele |
| Genitiv-Dativ | tâlcuitoarei | tâlcuitoarelor |
| Vocativ | tâlcuitoareo | tâlcuitoarelor |
- (pop.) persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci.
- traducătoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online