română

Etimologie

Din a tâlcui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /tɨl.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
tâlcuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tâlcuitor tâlcuitori
Articulat tâlcuitorul tâlcuitorii
Genitiv-Dativ tâlcuitorului tâlcuitorilor
Vocativ tâlcuitorule tâlcuitorilor
  1. (pop.) persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci.
  2. traducător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe