târnăcop

română

Etimologie

Din bulgară търнокоп (tărnokop), sârbocroată trnokop.

Pronunție

• AFI: /tɨr.nə'kop/

Substantiv

Declinarea substantivului târnăcop
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	târnăcop	târnăcopuri
Articulat	târnăcopul	târnăcopurile
Genitiv-Dativ	târnăcopului	târnăcopurilor
Vocativ	târnăcopule	târnăcopurilor

1. unealtă formată dintr-o bară masivă de oțel, ascuțită la un capăt și lată la celălalt, prinsă într-o coadă de lemn, folosită la săpat în pământuri tari, la spart pietre etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online