tătăiș

Tătăiș

română

Variante

• tătăișă

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Poate o creație expresivă, ca tată sau spaniolă tata (Tiktin). Derivare directă de la tată (Pușcariu, Diminutiv, 126) nu este probabilă.

Pronunție

• AFI: /tə.təˈiʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului tătăiș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătăiș	tătăiși
Articulat	tătăișul	tătăișii
Genitiv-Dativ	tătăișului	tătăișilor
Vocativ	tătăișule	tătăișilor

1. (bot.) (Pulicaria dysenterica) plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase și cu flori galbene-aurii.

Sinonime

• (bot.) (reg.) punga-babei

Cuvinte apropiate

• tată

Vezi și

• compozee
• puricariță

Traduceri

plantă; floare

engleză: fleabane (English) franceză: pulicaire dysentérique (français) f. germană: Großes Flohkraut (Deutsch) n. italiană: incensaria comune (italiano) f. neerlandeză: heelblaadjes (Nederlands) portugheză: erva-das-disenterias (português) f.

rusă: блошница дизентерийная (русский) (blošníca dizenteríjnaja) f., блошница болотная (русский) (blošníca bolótnaja) f. slovenă: srčastolistna bolhača (slovenščina) f. spaniolă: hierba de gato (español) f. suedeză: binka (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online