puricariță

Puricariță

română

Etimologie

Din purice + sufixul -ariță.

Pronunție

• AFI: /pu.riˈka.ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului puricariță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puricariță	puricarițe
Articulat	puricarița	puricarițele
Genitiv-Dativ	puricariței	puricarițelor
Vocativ	puricariță	puricarițelor

1. (bot.) (Pulicaria vulgaris) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică.

Sinonime

• (bot.) (reg.) puricică, puricioasă, rozovă, iarba-puricelui

Cuvinte apropiate

• purica
• puricare
• puricaș
• puricat
• puricărie
• puricătură
• purice
• puricească
• puricel
• purici
• puricire
• puricit
• puricos

Traduceri

plantă; floare

engleză: small fleabane (English) franceză: pulicaire (français) f. germană: Kleines Flohkraut (Deutsch) n. italiană: incensaria fetida (italiano) f. lituaniană: paprastoji muskrėslė (lietuvių)

neerlandeză: klein vlooienkruid (Nederlands) poloneză: płesznik zwyczajny (polski) m. suedeză: loppört (svenska) c. ucraineană: блошниця звичайна (українська) (blošnicja zvičajna) f.

Anagrame

• capturării
• crăpăturii
• păcurăriți

Referințe

• DEX '98 via DEX online