puricariță

Puricariță

română

Etimologie

Din purice + sufixul -ariță.

Pronunție

  • AFI: /pu.ri.ka'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
puricariță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ puricariță puricarițe
Articulat puricarița puricarițele
Genitiv-Dativ puricariței puricarițelor
Vocativ puricariță puricarițelor
  1. (bot.) (Pulicaria vulgaris) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule și având miros neplăcut; puricică.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe