română

Etimologie

Din turcă tabya.

Pronunție

  • AFI: /'ta.bi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
tabie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tabie tabii
Articulat tabia tabiile
Genitiv-Dativ tabiei tabiilor
Vocativ tabie tabiilor
  1. (înv.) ridicătură de pământ construită în jurul unui loc întărit, spre a-l apăra.
  2. tabără; redută.


Traduceri

Anagrame

Referințe