temeinicie

română

Etimologie

Din temeinic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /te.mej.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului temeinicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temeinicie	invariabil
Articulat	temeinicia	invariabil
Genitiv-Dativ	temeiniciei	invariabil
Vocativ	temeinicie	invariabil

1. însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie.
2. însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu.

Cuvinte derivate

• netemeinicie

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu temeinicie = temeinic, serios.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online