templier

română

Etimologie

Din franceză templier.

Pronunție

• AFI: /tem.pli'er/

Substantiv

Declinarea substantivului templier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	templier	templieri
Articulat	templierul	templierii
Genitiv-Dativ	templierului	templierilor
Vocativ	templierule	templierilor

1. (la pl.) ordin de călugări militari din evul mediu (care au participat la cruciade); (și la sg.) călugăr care făcea parte din acest ordin.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online