tiară
română
Etimologie
Din franceză tiare < latină tiara.
Pronunție
- AFI: /ti'a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tiară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tiară | tiare |
| Articulat | tiara | tiarele |
| Genitiv-Dativ | tiarei | tiarelor |
| Vocativ | tiară | tiarelor |
- coroană purtată de către regii vechilor perși și de către conducătorii altor popoare orientale.
- mitră papală formată din trei coroane suprapuse, decorate cu flori de crin stilizate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online