Etimologie

Din latină *temporivus.

Pronunție

  • AFI: /tim.puˈriw/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
timpuriu
Singular Plural
Masculin timpuriu timpurii
Feminin timpurie timpurii
Neutru timpuriu timpurii
  1. care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut.
    Astăzi se culcă timpuriu.
  2. (despre varietăți de fructe sau de legume) care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită.
    Mere timpurii.
  3. (despre flori) care se dezvoltă mai devreme.
  4. (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe