tolera

română

Etimologie

Din franceză tolérer.

Pronunție

• AFI: /to.leˈra/

Verb

Conjugarea verbului tolera
Infinitiv	a tolera
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tolerez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tolereze
Participiu	tolerat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea.
2. (v.tranz.) a admite, a suporta.

Cuvinte derivate

• tolerare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alerto
• ațelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online